Gabriel Arieșanu ()

EXPERIENTE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ

ARIEŞANU GABRIEL

 

 

 

„Ziua şi noaptea la Biserica Bob cea mai grea zi a fost duminica de 31 octombrie 1948, eu cu părintele Pavel. O tensiune icnea printre noi toată seara a cuprins atmosfera Clujului. Ca de obicei părintele Iosif Pal şi subsemnatul Arieşanu am intrat în biserică duminică dimineaţa să începem sfânta… prima liturghie, credincioşii păreau îngrijoraţi părintele Pal abia ajuns la predică a observat figuri necunoscută şi suspectă, ca lupii printre oi. A venit să îl aresteze pe părintele Iosif. A spus clar Nu vă lăsaţi credinţa! Văd că unii scriu tot ce spun la predică. Eu nu voi semna, să-mi sece mâna de voi semna, trecerea la o altă religie. S-a terminat liturghia de la ora 9 dar părintele n-am mai ieşit din biserică că agenţii îl aşteptau la uşă. Părintele a spus credincioşilor la ora 11 voi începe a doua liturghie, credincioşii au înţeles primejdia şi n-au plecat nici ei ci se perindau la masă. Părintele a început liturghia a doua la ora 11 cu o predică şi mai zguduitoare că toţi credincioşii plângeau în hohote. Părintele n-a putut ieşi şi a stat în biserică toată ziua nemâncat şi a spus la credincioşi dacă rămân liber după masă ne rugăm în continuare grozav paraclisul la ora 14 vom face o adoraţie cu alte încă 4 predici. După terminare după terminare am ieşit ameţit de foame şi de oboseală. A zis mă duc să mă predau credincioşii l-au împresurat strigând nu-i lăsăm să vă aresteze sub presiunea mulţimii credincioşilor să nu se poată apropia l-au dus la casa parohială numai noi doi eram acolo şi am mâncat ceva şi credincioşii stăteau foarte strâns în curte în faţa uşii şi apoi părintele Pal a spus mă duc la catedrală că au fost arestaţi preoţii şi cred că sunt ca oile fără de păstor tot aşa toţi credincioşii trânşi foarte dens în jurul părintelui era o mare agitaţie a agenţilor în jur când părintele a intrat în catedrală s-au băgat în forţă câţiva agenţi l-au împins la perete zicând eşti arestat părinte. Tot în forţă s-au aruncat şi credincioşii şi i-au tras pe agenţi şi striga tot poporul, femeile mai ales, nu lăsăm să vă aresteze. Este pastorul nostru. Foarte greu l-au dus prin catedrala supraaglomerată până sus în amvon unde a ţinut a şaptea predică de s-a zguduit tot poporul. Era ultima predică şi ultima zi de libertate.

Pe 31 octombrie 1948?

Da, coborând din amvon nu mai avea nici măsă, nici casă şi nimic foarte greu credincioşii prin intuneric în marea vâltoare l-au ascuns într-o pivniţă sub catedrală au văzut din privirea agenţilor că mergeau sub catedrală aşa au scăpat din ochii agenţilor care au păzit catedrala toată noaptea . duminică noaptea spre luni. Dimineaţa de 1 noiembrie 48 au venit Securitatea, au rupt lacătele de la pivniţă şi l-au găsit acolo. Ce faci aici părinte? Eşti arestat! L-au dus, l-au anchetat, i-au facut un dosar de agitaţie, l-au trimis in tribunal foarte pe scurt aşa şi condamnat la 2 ani de închisoare pe care i-a facut la Aiud. Eu, Grigore Resta în 3 martie 1950 după un an şi ceva şi cu trei luni la celula şi ultimele 4 luni la Gherla. Eu şi cu încă un coleg Justin Sabău nişte manifeste armata albă era i-o găsit Securitatea ne-o strâns pe toţi şi ne-o anchetat şi un an de închisoare. Noi trei si am scăpat odată, am scapat deodată din Aiud doi ani detenţie de la Gherla un an detenţie părintele Pal în continuare 40 de ani în clandestinitate, prigoane continuee cu toate închisorile ticsite de condamnaţi şi de drept comun şi condamnaţi şi necondamnaţi dar închişi pentru credinţa catolică în frunte cu primii 6 episcopi şi a doua serie alţii şase episcopi greco-catolici şi mulţime de preoţi, călugări, călugăriţe, credincioşi greco- catolici până în 1964 la amnistia generală a deţinuţilor politici preoţii episcopi credincioşi şi care nu… au mai rămas în viaţa în paranteză au fost mormintele tuturor chiar şi a Papei Ioan al-II-lea toţi din ţară am fost la Sighet şi la Bucureşti şi la righis şi în Gherla unde e părintele Omanu episcopul de Baia Mare am fost duşi pe câmpul nivelat şi la Sighet şi la Gherla pe avem pe primul martir Aftenie în 1950 cardinalul, primul cardinal Hossu care a avut liturghie pe mormintele lor nu o dată episcopul Bălan. Atâţia preoţi sunt acolo închişi, de ai noştri aşa nişte chestii interesante …. O mulţime de …în 1964 când ne-o pus în libertate pe cei rămaşi în viaţă şi atunci… eu sunt un preot simplu, am dat la mânăstire de mic, am făcut şcoala primară după aceea am făcut liceul seral şi teologia, cum am putut, în clandestinitate cu Părintele Natanail şi cu alţii de-ai noştri. Noi cei trei fraţi am fost toţi hirotoniţi de preasfinţitul Dragomir Ioan de Baia Mare, o fost horitonit în 30 decembrie 971 acasă la o călugăriţă numită sora Estera, avea o casă în Gheorghieni. O hirotonit mulţi, catedrala greco-catolică era împinsă pe Gheorghe Lazăr, dar catedrala spirituală era casa la sora Estera unde se făceau hirotonirile. S-o vindecat în mod miraculos dacă Dumnezeu vrea să facă o vindecare de prim rang cum ar fi vindecarea ta…

Părinte ce ne interesează pe noi în mod special pe noi ne interesează absolut tot ce s-a întâmplat eu ştiu că a fost o situaţie şi o şi o presiune enormă în primul rând împotriva Bisericii care era alt rit agreat şi acceptat de conducerea statului comunist.

Aşa dacă nu vă… dumneavostră ce religie practicaţi?

Eu sunt creştin român.

Dumneata?

La fel, român creştin.

Biserica oficială, biserica ortodoxă, aşa am fost botezat de părinţii mei.

Da totuşi o conlucrat … ba aşa ba cutare.

Da, da absolut.

Da cam stiţi, noi până în ziua de azi nu avem reprimite toate bisericile şi case parohi… mânăstirele.

Trebuie făcut o reparaţie în sensul ăsta. Absolut. Istoria. Pentru că am discutat cu părintele Bota Mihai de la Cluj domn profesor am discutat situaţia întregilor proprietăţi greco-catolice. Istoricul Bota istoricul îi cunosteti tare bine predica la Sighet peste tot si chiar se luptă pentru o reparaţie, o reparaţie care trebuie făcută.

Am fost acuma duminica trecută Necula, marea noastră mânăstire e în paragină aproape se dărâmă eu cred că ridică alta în spatele ei mare, mare.

Şi acuma ce căutam noi noi reprezentăm o instanţă a parchetelor militare, a procurorilor militari. L-ati cunoscut pe domnul procuror Siserman?

Care a fost? Cel cu părul alb, cărunt, cela care…?

Este colonel magistrat doctor şeful secţiei urmărire penală la secţia parchetelor militare.

Acuma e cam dureros dumneavoastră sunteţi tot ortodox… ciudat… poate vă jenaţi ne-o luat… nu e absolut nici o …

Noi nu venim doar aşa să ne plimbăm. Este o reclamatie făcută de multi foşti deţinuţi, deţinuţi politici prin care ni se reclamă niste tratamente inumane la care au fost supuşi.

Groaznice, groaznice.

Într-o perioadă aceste fapte nu se prescriu ca infracţiuni iar statul are obligatia să le ancheteze la modul serios pentru că sunt tratamente neomenoase este vorba de genocid. Au fost împuşcaţi mulţi îngropaţi în gropi comune, rele tratamente astea-s infracţiuni contra demnităţii umane care conform convenţiei de la Roma din 1948 sunt imprescriptibile deci statul român are datoria şi totodata obligaţia de a da curs reclamatiei făcute de aceşti şi să anchetăm atât cât se mai poate ancheta o anchetă făcută de o instituţie a statului cum este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie şi Justiţie pentru a fi găsiţi şi traşi la răspundere dacă mai există posibilitatea celor care se fac vinovaţi. În altă ordine de idei odată cu acest dosar vrem să punem în drept să ajutăm punerea în drept da a celor care… nu neaparăt numai a bisericii pentru că biserica într-a devăr prin fruntaşii ei a avut mult de suferit foarte mult în perioada comunistă sunt familii familii întregi care au fost distruse, decimate la Sighet, au murit oameni de stat importanţi cum a fost Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu cum a fost urmaşii lor trebuie să beneficieze de tot ce-au avut.

Se mai poate repara câte ceva?

Se poate repara deci toţi se pot constitui în faţa unei instante de judecată părţi civile să solicite în instanţă retrocedarea bunurilor care le-au aparţinut toate condamnările date în perioada anilor 1948 până în 64 când s-a terminat erau însoţite de confiscarea averilor averi muncite proprietăţi o viaţă întreagă şi de generaţii întregi le-o luat cu totul. Aceste proprietăţi aceste averi trebuie să revină urmaşilor, trebuie să revină neapărat urmaşilor şi a proprietarilor de drept, demersul nostru juridic ăsta este.

Trei patru foşti chiaburi în Bărăgan cu ei tot tot au distrus tot tot urmaşii lor mai pot cere ceva? Pot şi se poate da încă?

Absolut.

Deci vreţi să faceţi o dreptate, o reparare, nu?

Se vrea să se facă într-adevăr o reparaţie cu sens bun cu scop bun se face toata treaba aceasta. Noi cu voia lui Dumnezeu aşa gândim dacă reuşim asta nu mai depinde noi.

Adevărat noi să ştiţi că suntem cu sufletul curat şi vream să facem o dreptate.

Eu reprezint o instituţie a statului care se ocupă de pedepsirea celor care se fac vinovaţi şi tragerea lor la răspundere în faţa legii pentru că în faţa Domnului suntem traşi de altcineva dar în faţa legii încercam să-i tragem mă gândesc de exemplu.

Preasfinţitul primul martir Aftenie să răspundă…

Iar statul este obligat faţă de dumneavoastră, să facă o reparaţie aşa vedem noi această problemă. În mod drept! În acest sens noi vrem să probăm tratamentele neomenoase în justitie torturile la care au fost supuşi în anchetele Securităţii legat aşa… Pe noi ne interesează în mod deosebit regimul de detenţie să dovedim faptul că majoritatea preoţimii greco-catolice din Transilvania a fost arestată fără drept, fără nici un motiv, fără nici un temei. Majoritatea nu li s-a întocmit dosare, nu au fost judecaţi. Au fost trântiţi în închisori şi omorâţi acolo fără nici un pic de milă. Nu s-au făcut dosare deci astea sunt numai nişte abuzuri care au fost îndreptate împotriva unor oameni ca să putem să deschidem şi să menţinem acest dosar. Pe noi ne interesează să probăm faptul că au existat tratamente neomenoase, aş vrea să discut cu dumneavostră… Încheiem şi după ce serviţi masa revenim. Aş vrea să discutăm şi în condiţiile în care vă pot fi de ajutor o să vă ajut să ne aducem aminte de perioada detenţiei dumneavoastră. Care era tratamentul, faptul că vi se interzicea să vă rugaţi în închisori faptul că eraţi supuşi unui regim de infometare, unui regim de …asta vreau eu să reiasă.

În celula am avut o crucică mică deasupra uşii celulei. Vine anchetatorul şi o observat-o. Mi-o dat la palme, m-o dat afară pe cimentul gol.. m-o dus în baie şi apă rece… m-o înjurat de toţi dumnezeii…

Pentru fapul că aţi desenat o cruce?

Da, pentru crucea ceia… şi pe tata îl omor pentru republică!

Deci cam asta o să trebuiască să cuprindem noi, faptul că o mare… aţi fost arestat împreună cu parintele şi cu fraţii.

Fraţii mei…

Şi unde aţi fost anchetat? Dacă ne mai aducem aminte nume de persoane care au participat pentru că v-au făcut dumneavoastră nedreptăţi dar pe lângă dumneavoastră au făcut la mulţi, prea mulţi oameni nedreptăţi. Să ne daţi un om să vedem dacă îl mai putem găsi dacă putem să mai facem ceva. Acest dosar în cazul nostru băieţii de la Institutul pentru Studierea Crimelor Comunismului vor să facă o reparaţie morală, noi vrem să facem o reparaţie legală.

Când m-au dat afară din servici de la Grădina Botanică, i-o dat Universitatea în judecată pe la sindicatul, instituţia, sindicatul oraşului şi mai departe… ’’Arieşanu nu se poate menţine în instituţiile de învăţământ, a fost călugăr, a fost condamnat, e un catolic înfocat,, Că dimineaţa merge la biserică…

De parcă era o crimă!

Ăsta: Nu te mai ruga! Nu te mai ruga! Şi eram urmărit pas cu pas, îs alte lucruri asemenea îs foarte interesante.

O să le luam şi o să le scriem după. Atunci când avem… după ce serviţi dumneavoastră masa noi suntem afară. Vă aşteptăm, revenim.

Să fie în anul 1947-48, după alegeri când a câştigat partidul comunist. Urma să fie perioada în care a început… Aţi sesizat o anumită presiune?

Ne-a arestat pe toţi că mergeam numa până la episcopul Hossu. Mergem până la poartă, ne aresta, aresta. Toţi care îl vizitau pe Părintele Hossu erau arestaţi. Unde era atunci părintele Hossu? În Cluj, dar l-o arestat de la frate-său din Bucureşti

Dar dânsul lucra în Cluj?

Da pe Motru ’26, acolo unde ni-i sediul acuma, ni-i dat înapoi. E al nostru şi episcopul care a fost Guţiu George şi acuma îi Florentin Tinemeanu, era primul episcop… mai înainte ar fi episcop Chertez Năsăud, dar o venit din închisoare foarte distrus. O condus în locul lui dânsul când o plecat la Roma prin ’81 s-a dus la Papă şi i-a spus: am un mandat şi papa nu l-o lasat… l-a ridicat în sus… avem poza şi acum în trei ţări cu Papa. Prima dată în Ungaria Maria Poz, în Bucureşti în Vatican a fost cu astălalt Papă. Am petrecut ziua de Paşti, am asistat la liturghia făcută de dânsul făcută la Koln, prin televizor. A fost nunţiu papal. Cunoaşteţi nunţiul papal? E reprezentantul Papei în România, în anul 2000, în apogeul acestei mânăstiri credincioşi, popor, îngropaţi la mânăstire ctitorită…

În rândul mânăstirii greco-catolice dumneavoastră vă găseaţi tot la Obreja?

La Bob.

Eraţi la Bob, mânăstirea de la Bob.

În ultimul an.

Începând cu anul 1948 eraţi acolo, la mânăstirea Bob?

Am fost încă din 10 decembrie 1947, Leon Manu de la Necula… Bob o desfinţat, m-am întâlnit cu părintele Iustin Pal, l-o condamnat să-l duca la Aiud. La Securitate, la Tribunal, la Gherla cu doi fraţi de-ai mei. Şi mulţi şi din ordinul nostru. La mânăstirea Bob e parohia a doua a Clujului. Judeţul Cluj, oraşul Cluj. O dat să-l scoată poporul… l-o prins sub catedrală… ultima zi de libertate a noastră.

Aţi fost arestat şi dumneavoastră în acelaşi timp cu dânsul?

Cum?

În aceeaşi zi aţi fost arestat dumneavoastră?

Nu, nu, am fost cu un an mai târziu. Un an după… Dânsul 1 noiembrie l-o găsit sub catedrală arestat, arestat. O rămas, l-o dus la Securitate, i-o dat două săptămâni, ancheta la Tribunal… judecat cutare doi ani de zile de temniţă la Aiud. M-o arestat, m-o arestat încă odată vreo două zile şi mi-o dat drumul apoi. 3 martie 1950 până în 3 martie 1951. Declarat anul sfânt în biserica noastră. Un an mai târziu am ieşit aproape în aceeaşi zi eu de la Aiud şi el de la Gherla. Şi gardienii şi cutare Aiud şi zic acolo Gherla, Gherla. Am găsit de lucru prin Cluj. Cu părintele Botiza n-aţi luat legătura, n-am ajuns încă o să …

Suntem foarte puţini oameni şi facem şi noi cum putem.

Câţi sunteţi de toată comisia asta?

Păi noi de la Parchet suntem doar 5 inşi în toată ţara. Cei care ne-am ocupat strict de dosarul…

Prin Dobrogea, nu? Prin gospodăriile astea mari grâu, grâu… tot la ruşi.

Se trimetea la ruşi tot!

Luptător politic este o convenţie cu ruşii.Ei ne ia pentru ruşi noi le dăm grâul.

Cum s-a ajuns la dumneavoastră? De ce a venit Securitatea la dumneavoastră? Dumneavoastră mai discutaţi aveaţi o opinie?

Nu, nu.

Religioasă.

Nu. Da’ de unde?! Aşa a fost hotărât la Moscova.

Da’ nu, strict la dumneavoastră. Cum au ajuns, au fost prieteni de-ai dumneavoastră care au spus Securităţii, au informat despre dumneavoastră. Cum au ajuns la paie şi…

Aveau evidenţe toţi, preoţi, călugări, călugărite… tot, tot, tot ştiau.

Da’ de ce nu v-au arestat în 1948 împreună cu părintele Pal?

Numai capii, episcopii profesorii de teologie, ăsta mai …

Aa şi a venit rândul dumneavoastră că eraţi pe listă. Bănuiţi, dar nu aveţi, nu v-a trecut prin gând că cineva ar fi putut spune despre dumneavoastră că sunteţi catolic

Nu, nu, nu v-aţi gândit la acest aspect. S-o găsit călugari…

Aţi fost împreună cu fratele dumneavoastră? În aceeaşi zi arestat?

În aceeaşi zi, dar o fost vreo 4-5. Făceau şcoala de recalificare, tâmplărie.

Au venit la domiciliu dumneavoastră şi v-au găsit la domiciliu?

La şcoală, la şcoală.

Pe ei de la şcoală, pe mine de acasă.

Unde eraţi? În…?

La Iris stăteam la o familie, un frate, la fratele unui preot Chindez, vestit în biserica noastră. O fost un an de zile, unul din ficiori de acasă căsătorit astălalt la Cluj, la şcoala de recalificare într-o seară o luat pe toţi şi ne-am mai întâlnit mai rar şi un cumnat de al meu o fost dar o avut legatura cu o mişcare anticomunistă.

Aţi fost arestat împreună cu Ioan, cu fratele, cu fratele dumneavoastră Ioan?

Ioan, da.

Care era în Cluj la un curs de recalificare.

Da. Nişte manifeste pentru Armata Albă de la Sabău şi i-am dus la Vizuia la fratele meu că era căsătorit …i-o găsit Securitatea… l-o cătat la Vizuia.

Ce era cu Armata Albă, asta? Ce exprimau manifestele astea?

Era vorba de o organizaţie care să apere credinţa armata preacurată se numea, a fost contra Uniunii Sovietice contra noastră…mare caz. Deci i-a dat Iustin, Sabău, am stat împreună am locuit…

Aţi locuit…

El a fost arestat de vreo 4-5 ori. Acuma o murit de cancer şi eu cu el şi cu un frate al meu am fost trei numa’. un complot şi aţi văzut şi se manifesta Armata Albă. Ne-o condamnat pe noi trei şi ne-a dat câte un an de zile. Şi amendă 2000 de lei. Amenda am fost la părintele acasă. Înainte de a ne elibera din Gherla, drepturi de judecată…

Dar ştiţi de unde proveneau manifestele acestea? Erau tipărite, scrise de Sabău? Bătute la maşină, erau bătute de el? Sau veneau de undeva?

Nu ştiu.

Nu ştiţi nu…nu aveţi idee de unde?

Părintele Prunduş o scris un fel de manifest tot aşa, de apărare şi spunea aşa glasul bisericii. Ăştia mai mari se gândeau la…ce măsuri pot lua, de apărare, de salvare…veţi vedea. Da’ pe vremea aceea un fel de sapilograf îi zicea. Se puteau multiplica… maşini. Maşinile erau urmărite.

Maşinile de scris, da. Că erau cu serii scrise de mână, urmărite aşa.

Pe fratele Ioan… foarte foarte mult… fratele Ioan o murit în bătăi. Copil nevinovat… necazuri… Ne-o dus, ne-a dat la fratele meu şi ăla o crezut că la Ion i-o dat. N-o fost la ion? L-o bătut degeaba, i-o fost milă la securişti că l-o… în bătăi, nevinovat. apoi m-o chemat pe mine în anchetă: Cui ai dat? Tudor. Nu la Ion? Nu. Aşa o fost blazaţi că o bătut foarte rău un om nevinovat. Nici o legatură… un frate mai mare se căsătorise, l-o arestat pe el, pe mine, pe ăstalalt. N-o fost cu mine în judecată, el n-o fost condamnat. O făcut mai mult ca mine închisoare, 2 ani de zile l-o dus.

Cine anume? Cine a făcut?

Fratele Ionel.

Dar n-a fost condamnat.

La Canal, la Bicaz l-o mai dus, pe nu ştiu pe unde, aproape 2 ani de zile o făcut şi apoi Du-te acasă de pomană! Aşa trebuie văzut ce se mai poate repara, reparaţie morală cumva să-i recunoască vina cei ce-o maltratat pe nevinovaţi foarte mulţi preoţi călugări, călugăriţe. Amestecat.

Bărănescu şi banda lui. Pe mine mă întreba unde e aparatul ăla cu care vorbea Leon Manu. Leon Manu vorbea în America! Când am auzit aşa ceva… până atunci.. mai o fost ascuns în grajd. N-o zis nimica, da’ l-o bătut da’ de unde îi Manu? Cutare, ce v-o spus superiorii? Dă-i bătaie, m-o scos de cap. Animale!

Cum se numeau?

Bărănescu ăsta o fost cel mai salbatic pentru mine.

Bărănescu cu r?

Bărănescu şi Bainer. Bărănescu ăla am impresia că l-o scos din Securitate după ceva vreme. L-o dat într-un atelier de croitorie aşa călca cu călcătorul. L-o dat afară.

Până la urmă cam când l-aţi văzut?

Atuncea. Ăstalalt e mai dur pentru mine, cu ochelari de cauciuc să nu te uiţi pe unde mergi pe lângă pereţi aşa m-o bătut la palmă, la picioare la… Ne înjura grozav, toţi dumnezeii, dumnezeii, cutare şi cutare… corect om.. l-o omorât pe tată-său pentru Republică.

Aşa zicea?

Da. Bătut şi în genunchi şi mă rugam pentru ei Doamne întoarce-i şi pe ei la credinţă şi la adevăr isus ne răstingnea. S-o rugat pentru ei părintele: iartă-i că nu ştiu ce fac. Erau inconstienţi pentru o râvnă falsă.’’Republica,,, cum zicea şi Ceauşescu, ’’cea mai dreaptă orinduire din istorie,, Păi unde l-o dus? Împuşcaţi ca doi câini în ziua de Crăciun. Aşa-i lumea asta. Politica şi în ziua de astăzi cei de la capătul ţării. Ce se întâmplă cu Băsescu? Îl realeg? Este referendul ăla, ar putea fi reales. Ăla care tot l-o lovit tare, Geoană şi alţii şi alţii îl daţi jos, iar iese? Sa cadă în dizgraţie. Asta-i politica.

Terci la amiază o supă de fasole seara nu orez era ceva mai prost decât orezul…Arpacaş.

Arpacaş.

Era unu aşa de bolnav şi se văita şi striga: Vai, aduceţi-mi o bucăţică numai, o coşcă de zahăr, avea dureri mari numa’ o bucăţică de zahăr. Toţi din toate celulele aşa se văitau Vai mă omoară! În gura mare în toate celulele se auzea tratamente dure, sălbatice Doamne nici la toaletă să nu te lase! Cel mai mare chin că nu ne lasă la WC şi făcea pe el. Eu cu bocancu.

Asta la Securitate?

La Securitate, la Tribunal avea un fel chiblet, urina întrânsul. Merea în dos şi-l ducea. Golea. Îţi făceai treaba mare, mai mică… La Securitate numa’ de două ori: dimineaţa şi seara. Stăteai pe beton tot timpul, aveai nevoie de udul. Nu puteai să ţii. Ne udam pe noi sau în bocanc sau… O fost cel mai mare chin Securitatea. Nu şi-o bătut capul… că oameni… Astea ar trebui cândva reparate măcar moral. Trebuie făcut să-şi recunoască vina dacă n-o făcut bine să-şi ceară iertare pentru ultima oară a vieţii lor dacă mai trăiesc Era briceag Dej. Cum mor aceşti oameni cu conştiinta împăcată că au făcut atâtea crime şi omoruri? Primul martir Aftenie era mare ca un leu, mare tare, şi într-un an de zile l-o distrus. Ca şi cardinalul Hossu la Căldăruşani. Cei doi fraţi ai mei, călugării, părintele Prunduş, părintele Pal şi odată am fost singurul … 28 de zile înainte de moarte părintele Pal, părintele Prunduş am stat vreo 3 4 ore acolo. Am mers în Gheorghieni împreună, m-o împărtăşit pe mine. Eu nu eram înca preot. S-o îmbolnavit, l-o dus la Colentina, Bucureşti. Acolo o murit în spital Colentina. O avut la cap pe viitorul cardinal Todea şi cu episcopul Dragomir Ioan de Maramureş, Baia Mare care i-a hirotonit pe cei mai mulţi dintre noi, călugarii. A murit şi l-o şi îngropat să nu se audă, să nu ne găsească poliţia. L-o îngropat foarte simplu cu preot romano-catolic. O fost cum o fost, dar un mormânt, un nume acolo să-i scrii pe o scandură… nivelat… nici o urmă n-o lăsat că o fost episcopul cutare… demnitar. Asta nu-i umanita… nu-i omeneşte. Măi da’ omul ăla l-ai omorât, a avut poate soţie, poate copii, o avut nepoţi. Ce, ei să nu ştie unde să meargă. Complet.

Acuma Sighetul, n-aţi fost acolo? N-aţi ajuns? Am fost. L-au transformat în muzeu şi poze cu toţi ce-au fost închişi acum vreau să merg iară Mergeţi cumva?

Mergem pe 12 mai.

Şi s-o hotărât, s-o hotărât a două sâmbătă din luna mai, numai luna mai, a doua sâmbătă. O sărit toţi episcopii.

Ne vedem, ne vedem la Sighet.

Atunci aş dori… Doamna, de doamna Blandiana aţi auzit? Ea a făcut acolo mare lucru şi o dat telefon doamna Cornea să trimit poze de la cei închişi, adunaţi. Să facă la toţi să rămână o amintire. Erau episcopi numa’ puţini am mai văzut. O apărut ăsta de la Floreşti Bota. O poză şi înca vreo 2-3, adică sunt destui care n-a .. dacă reuşim… să merg, mă duc. 5-6 poze. O pavat tot peretele, coridorul ăla tot, tot, sute, mii de poze sunt acum acolo.

Părerile sunt împărţite sunt oameni care nu cred în renovarea aceasta adică trebuia lăsat aşa cum fusese el ca loc. Unii oameni spun că e foarte bine că s-a făcut acuma. O fi bine, n-o fi bine! Era frumos de văzut exact Sighetul care era cum era şi văzut prin ce orori au trecut oamenii care au fost închişi acolo. Acuma totul e frumos, e vopsit, e aranjat şi lumea nu mai poate să perceapă adevărata…

M-am dus la Gherla anul trecut cand s-o sfinţit monumentul lângă Teatrul Maghiar al detinuţilor ne-am dus cu un domn cu maşina şi am dat prin închisoare pe acolo atâta de frumoasa e în afară vopsită în culori şi mă ce frumos! De drag să stai în închisoare renovată. Străini de i-o dat bani sau cine i-o ajutat de o modificat complet. Am văzut şi iadul Gherla. Ne-o dus undeva foarte adânc şi numa nămol pe jos paianjeni acolo pe cei mai răzvrătiţi acolo îi ducea. Trebuia să moară răzvrătiţii. Bolovani, pereţi şi caramidă, plin de păianjeni. Când te băga disperi o femeie zice acolo iadul Acolo-i Iadul mă băga Afară e Rai. Cât de frumoasă e clădirea, dar înăuntru aşa şi aşa. M-am uitat înăuntru în celule pe vizoru ăla se vede… Doi tineri se uita cu jale. Ce poţi să le faci!

Episodul acela cu crucea în sediul Securităţii s-a întâmplat?

Da.

Care aţi desenat…

Da, am făcut o cruce din aluat, din pită, deasupra uşii să rămâie un semn cât de cât Bărănescu o văzut-o mă bătut rău m-o scos afară m-o înjurat despre mine de dumnezei n-am putut trăi dar nici muri multumiţi de ce-o făcut măcar dacă zic că aşa fac bine ţării şi unui popor se înşală măcar dacă şi ei ne trata omeneşte cât de câtă m-a văzut celula părintelui Langa aţi auzit de lânga el o fost locţiitor de episcop şi Guţiu îi plecat acuma la Florentin. O călugăriţa…

Aţi fost transferat undeva în sediul parchetului din Cluj?

Da. De la Securitate ne-a dus prin iunie-iulie şi am stat cu Sabău, Luduş şi cu toţi am stat în tribunal multe luni 6-7 luni, 3 luni la Securitate. 5-6 în Tribunal nejudecaţi după o vreme judecaţi la Gherla ultimele 3 sau 4 luni aţi stat la Gherla în iunie ne-o dat drumul în tribunal cam care era regimul era acelaşi de la Securitate numai că lipseau bănuiesc anchetele care nu mai aveau nici un rost fără anchete şi mărăcinul ala acolo.

Aa şi aveaţi …

Ca peştii, nu te puteai întoarce pe o parte decât toţi odată. Ne făcea percheziţie… era părintele Sabău. Rozalii, dacă cunoaşteţi, mătănii de se roagă. Desfăcea ciorapii spăla bine, bine şi împletea sfoara lungă şi făcea rozalii amintire şi colegul Sabău: că mă duc la Roma şi duc la Papă. Aceeaşi fasole, aducea de pe undeva un abator ceva, aducea oase. Şi era un doctor, ciocănea acolo, e semn bun: aveţi oase în fasole, e mai bună! La Gherla ne omora cu varză, varză, varză. Câţiva ţigănaşi, în loc de farfurie, aveam un ligheam aşa şi l-o învăţat… cu lighean mergi şi ia-ţi supliment.

Câţi eraţi în cameră la Tribunal?

30 până la 40. Om din om, de te-ai întors deranjezi tot rândul aşa de deşi şi acolo ardea un bec un bec slab într-o cameră mare cum e aici ardea zi şi noapte se văita nu exista zi să mergi zile întuneric acolo nu era noapte. Toată noaptea ardea un beculeţ. Om pe om, n-aveai ce să faci la Gherla. Ne-a scos la lucru în curte. Amenajam grădina lucram cu targa, eram slabi tremuram. Era un inginer. Să ai ocupaţie, trebuia să faci randament. Aşa a fost şi pe Canal. Canalul Dunare Marea Neagră. Gostaturi, cazemata. Am făcut cazemată pe malul mării, la Craiova. Acolo două săptămâni ne-o dus la Bucureşti la cazemată, am lucrat până în 1954. 13 ianuarie ne-o dat drumul acasă. Nu mai puteam veni acasă. Era Bucureştiul înzăpezit şi cu zapezi până la streşină vreo trei zile Am dezăpezit Bucureştiul, pe urmă mereai pân’ la gară şi acolo ne anunţa pe Iaşi cutare cutare nu circulă nici un fel de tren. Linia înzăpezită. Până la Cluj…

Era un program mai mai bun, mai flexibil, adică vi se permitea să ieşiţi în curte să luaţi aer, să…

Am avut o grădina cu livadă pe acolo, primavara. S-o săpat, găseam câte un morcov. Fiecare se bucura tare, lua morcovu de noroi şi dădea pe haină şi îl făcea …aşa e bucuria. Ceva în plus.

Mai ţineţi minte cine era atunci? Vreun gardian care să se comporte mai urât cu deţinuţii.

Directorul ne tot ameninţa că aicea nu-i Jilava, nu-i Aiud. Aici e Gherla! Frica şi groaza.

Dar nu vă mai aduceţi aminte cum se numea?

Acolo de exemplu aducea pâinea 4-4. O tăia cam la fel să nu fie nemulţumire că a făcut careva. Era care lucrau, ceva ateliere pe acolo, jucării, chestii dintr-astea. Un fel de cântar şi cântăream o bucată, o puneam pe cântar. Cam cât îi? A cui îi asta? Chiar fratele meu Tudor Luca, ăla care o lipit manifestele. Era un ungur acolo, Pologhi, mei chie? A cui îi asta? Pologhi, 4 bucăţi, fiecare dorea coaja că-i mai consistentă aşa ne, necazuri. Cum se putea..

Care era situaţia credinţei în închisoare?

Acolo…

Eraţi lăsat să vă rugaţi, să vă faceţi anumite…?

Tot ne rugam, dar şi acolo am spus în Tribunal: am făcut rozalii din aţă de ciorapi, făcea percheziţie şi le lua după aceia. Când ne-o dus şi aveam rozar la noi, gardienii lua în râs Diferite forme, culori, făceai rozar cu Hristos. Pe el l-o aruncat nu ştiu unde, altul o găsit o rotiţă de aţa neagră de cusut. Asta e a mea! Era a nimănui când ne-o scos la plimbare odata ne-am… ne uitam pe un deal aşa cu mâna uite acolo că înverzesc copacii. Nu arăta cu mâna! Nu arăta cu mâna! E pericol! Nici un gest nu ţi se permitea, să faci vreun gest. Aşa o fost în anii trecuţi o răscoală în închisoarea din Gherla. Ce se întâmpla acolo. O ieşit pe acoperiş cu elicopterul, o fost răscoală acolo. Multe, multe necazuri o trecut ţara aceasta şi mai are şi astăzi cu neînţelegerile cu conducerea ţării.

Decedată 4 ianuarie 2005, foaia de sfinţenie, viziuni… ca Bernadete în 17 decembrie 1959. Părintele Ortocanius Falecof într-un moment de inspiraţie, fost superior îndrumător al congregaţiei Maicii Domnului îi trimite sorei estera, pe care n-o văzuse din iulie 1952, asta era în ’59, o scrisoare prin care îi cere să se roage pentru vindecarea ei. Când ea nu aştepta decât să moară. Conducerea spitalului mi-o spus clar: ne-am chinuit zeci de ani, nu mai este nici o speranţă de vindecare. O anunţat familia şi să pregătească înmormântarea. Iată scrisoarea: 17 decembrie 1959 ’’Cuvioasă soră Estera, pacea lui Hristos. Astăzi am început o nuvelă cu Prea Curata Fecioara Maria să preamărească pe sluja sa credincioasă, pe Prea Fericitul Părinte Papa Pius al-XII-lea, prin vindecarea ta dacă va fi spre mărirea lui Dumnezeu şi a mamei noastre cereşti înseşi Papei Pius al-XII- lea şi spre binele tău începe şi tu să te rogi în acest scop. Ştiu că eşti dezlipită de tine şi doreşti să fii vindecată dar poate că vindecarea ta minunată va fi spre adâncirea credinţei şi spre întorcerea multora la Mântuitorul nostru. De aceea roagă-te cu multă încredere, cu statornicie şi cu deplină supunere, la voinţa lui Dumnezeu. O mărime de prima mărime cum ar fi vindecarea ta deplină ar contribui mult la înălţarea Bisericii de Crăciun, de Anul Nou. Îţi doresc binecuvântarea Pruncului divin, o inimă plină de pace, de bucurie în spiritul sfânt, de iubire de Isus şi de Maria, de biserică şi de Sfântul Părinte Papa şi din congregaţia Maicii Domnului din care făcea parte. Roaga-te şi pentru nebunul în Hristos,, Superiorul Falecof, o fost neamţ. Să vă spun, 24 martie 1960 ora 18, vindecarea spontană dintr-o dată a bolnavei…

 

Transcrierea şi tehnoredactarea

Adrian Boagiu

Iulie 2007