Zilele de lucru erau neîntrerupte. Lucram ca roboţii, dar pentru ce, nu ştiu, că bani n-aveam, nimic n-aveam.
Download image
S-a născut la 14 februarie 1957, la Mirceşti, jud. Iaşi. În 1973, la 16 ani s-a mutat în Braşov, unde a absolvit Liceul industrial, devenind prelucrător prin aşchiere. La 20 mai 1974, la 17 ani, s-a angajat la Întreprinderea de Autocamioane „Steagul Roşu” din Braşov. În 1980, s-a căsătorit, iar în 1981 i s-a născut singurul copil, un băiat. La 14 noiembrie 1987, în condiţiile în care întreaga populaţie a României suferea de pe urma măsurilor de austeritate luate de regimul Ceauşescu (raţionalizarea căldurii, a curentului, a apei calde, a alimentelor), iar muncitorii de la „Steagul Roşu” îşi primesc salariile mult micşorate, fără nicio explicaţie din partea conducerii întreprinderii, cei aflaţi în schimbul trei refuză să înceapă lucrul. A doua zi, la 15 noiembrie 1987, muncitorii de la „Steagul Roşu” îşi continuă protestul, celor din schimbul trei alăturându-li-se şi cei veniţi dimineaţă. Ei cer conducerii întreprinderii explicaţii în legătură cu salariile. Între aceştia se afla şi Cecilia Jugănaru, care în acel moment lucra ca dispecer la Uzina Steagul Roşu. Neprimind nici un răspuns din partea conducerii întreprinderii, sute de muncitori pornesc spre sediul Prefecturii. Pe drum, fiind zi de alegeri pentru consiliile judeţene, muncitorilor li se alătură alte persoane, astfel încât în faţa Prefecturii Braşov au ajuns câteva mii de oameni, care scandau „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină!”, „Vrem căldură!”, „Vrem banii înapoi!”. Cineva din mulţime a dat tonul la „Deşteaptă-te române!”. S-a strigat „Jos Ceauşescu!”, „Jos comunismul!”. Dialogul cu autorităţile nu au dat nici un rezultat, iar oamenii revoltaţi au pătruns în sediul clădirii Comitetului judeţean. Tabloul lui Ceauşescu a aterizat în faţa scărilor clădirii şi, împreună cu steagul roşu al PCR, a ars în câteva clipe. După câteva ore au sosit trupele din detaşamentul anti-terorist al Securităţii. O parte a protestatarilor au fost arestaţi chiar atunci. În seara zilei de 18 noiembrie, Cecilia Jugănaru a fost chemată la Miliţie pentru a da o declaraţie, însă este reţinută la sediul Miliţiei pentru participarea la revoltă. După două zile de anchetă, a fost dusă, împreună cu celelalte persoane arestate, la Bucureşti, la Inspectoratul General al Miliţiei, unde au continuat anchetele. După aproape două săptămâni de interogatorii, Cecilia Jugănaru a fost trimisă înapoi la Braşov, fiind lăsată în libertate numai după ce i se spune să nu declare nimic despre ceea ce a văzut şi i s-a întâmplat în perioada cât fusese reţinută. La 17 decembrie 1987, i se desface contractul de muncă de la întreprinderea „Steagul Roşu”, fiind obligată să se angajeze la Întreprinderea Mecanică din Braşov. La un an după desfăşurarea evenimentelor, la 15 noiembrie 1988, Cecilia Jugănaru a fost chemată din nou la sediul Miliţiei pentru a da declaraţii. La fel s-a întâmplat la 15 noiembrie 1989. După revoluţia din 1989, s-a reangajat la „Steagul Roşu”, unde a lucrat până la 1 aprilie 2004. În prezent, Cecilia Jugănaru locuieşte în Braşov şi face parte din Asociaţia „15 noiembrie 1987”.