Dumitru Iacob

Reţân c-am fost arestat după masa pe la ora 6, la ora 18, adus la Securitate în Hunedoara şi... nu ştiu, după 2-3 ore, tot în picioare am stat tot timpu’... m-au dus la Securitate la Deva cu maşina. Acolo am stat afară... Nu ştiu, legat la ochi am plecat de-aicea, legat la ochi am rămas acolo până la 6 dimineaţa. Ceea ce am suferit foarte mult a fost faptul că... ne chema pe câte unu’... Eram toţi cu faţa la zid, ştiam că suntem cu faţa către zid, şi venea un plutonier, un sergent de-acolo... şi... ne-ntreba: Cum te cheamă? (şopteşte - n.n.) Îi spuneam numele... trecea mai departe, sau: Hai cu mine! Toată noaptea cât am stat acolo am auzit... vaiete, ţipete, şi până la 6 dimineaţa... O fost o noapte de groază.

Am avut norocu’ să fiu anchetat, să fiu prezentat primu’ la... anchetatoru’ Barna Petru, cu care am fost cândva coleg. Şi am fost foarte... i-am spus că n-am ce ascunde, am fost sincer în declaraţii, şi... zâc, poate şi din cauza asta am avut noroc ca să nu fiu bătut. În schimb, a fost prima şi ultima întâlnire cu anchetatoru’, că m-a predat la altu’... la anchetatoru’... cred că Staicu l-a chemat, din Sebeş [...] nu era cazul să facă presiuni fizice pentru că părerea mea e că pedepsele noastre au fost date deja, erau cunoscute dinainte... şi pentru omisiune de denunţ am avut declaraţia făcută... deci aveam motive să fiu condamnat pentru omisiune de denunţ cu articolul 221.